* Afganistan Baba Chaghaloo
* Africa de Sud Vader Kersfees
* Albania Babadimri’
* Armenia Gaghant Baba
* Bosnia şi Herţegovina Deda Mraz
* Brazilia Papai Noel
* Bulgaria Dyado Koleda
* Chile Viejito Pascuero
* Danemarca Julemanden
* Egipt Papa Noël

* Estonia Jõuluvana
* Finlanda Joulupukki
* Franţa Père Noël
* Germania Weihnachtsmann
* Grecia Άγιος Βασίλης-Άyos Vasílis
* Iran Baba Noel
* Irlanda Daidí na Nollaig
* Italia Babbo Natale
* Lituania Kalėdų Senelis
* Malta San Niklaw
* Marea Britanie Father Christmas

* Norvegia Julenissen
* Olanda Kerstman
* Polonia Święty Mikołaj
* Portugalia Pai Natal
* Rusia Ded Moroz
* Serbia Deda Mraz
* Spania Papá Noel
* Statele Unite Santa Claus
* Suedia Jultomten
* Turcia Noel Baba
* Ungaria Mikulás

Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcţie de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă îngheţată în emisfera nordică şi ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general ni-l imaginăm pe Moş Crăciun ca fiind îmbrăcat într-un costum roşu, având o barbă lungă şi albă şi locuind într-o ţară nordică ( mai frecvent în Finlanda sau în Canada). Spiriduşii îl ajută la pregătirea cadourilor. El împarte cadourile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planşă de surf în Australia).

intră în case prin horn (dacă există unul) şi pune cadourile sub pomul de Crăciun sau în cismele pregătite special pentru aceasta.

Nu este clar când şi pe ce cale a pătruns mitul lui Moş Crăciun în obiceiurile româneşti. În orice caz, Moş Crăciunul românesc, cu plete dalbe, nu are alura unui yankeu publicitar, sania lui nu este trasă de reni, în cel mai bun caz de cerbi. Astăzi nu poate fi despărţit - nici în imaginaţia copiilor, nici în pregătirile părinţilor - de sărbătoarea Ajunului (seara de 24 decembrie). În timpul regimului comunist ateist, i s-a schimbat numele după modelul rusesc în “Moş Gerilă”, ceea ce a provocat riposta promptă a lui Al.O.Teodoreanu-Păstorel într-un distih celebru care, din motive de purism academic, nu poate fi redat aici.

Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca şi un personaj simpatic, dolofan şi zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit în anii următori foarte căutat, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind şi tradus şi publicat în întreaga lume.

În 1860, cotidianul Harper’s Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într-un costum roşu ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun şi va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. Nast este şi cel care a “stabilit” în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. Această idee a fost preluată anul următor de scriitorul George P. Webster.

În Italia, într-o emisiune televizată pentru copii, s-a demonstrat în mod “ştiinţific” - pe baza datelor fizice de viteză şi calcul al timpului necesar pentru împărţirea darurilor - inexistenţa lui “Babbo Natale” (Moş Crăciun), ceea ce a provocat dezamăgirea copiilor şi indignarea părinţilor. [necesită citare]

În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă alură printr-o campanie publicitară, desfăşurată de compania Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca-Cola va difuza astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa scrisă. Chiar şi în ziua de astăzi, Coca-Cola, foloseşte aceeaşi imagine a lui Moş Crăciun în spoturile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Cei dinainte
Cu coarnele frânte,
Cei de la mijloc
Cu coarnele de busuioc,
Cei de la roata
Cu coarnele-n balta.
Hai,hai!

Hai mai iute cu colacul
Ca farâma boii pragul.
S-avem jug de putregai
Cu protapul de malai.

S-avem a trece
Peste-o apa rece
Unde stau leii-paraleii,
Cu gurile cascate,
Cu limbile lasate,
Sa ne-apuce pe la spate.
Hai,hai!

Hopuri, hopurate,
La multi ani cu sanatate!
Sa traiti,
Sa-mbatrâniti
Ca merii,
Ca perii,

În mijlocul primaverii,
Ca toamna cea bogata
Cu bucate-ndestulata!
Ia mai mânati, mai flacai!
Hai, haï!
Plugusor romanesc:
Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si nu mânati
Si cuvântul mi-ascultati:

Am plecat sa colindam
Pe la case sa uram,
Plugusorul românesc
Obiceiul stramosesc.

Va uram cum se cuvine
Pentru anul care vine
Holde mari
Cu bobul des
Si pe creste
Si pe ses!

Câte mere în livezi
Atâtea vite-n cirezi;
Câta apa în izvoare
Atâta lapte-n sistare;

Sa ne fîe-ndestulata
Casa toata!
Tara toata!
Ia mai mânati, mai flacai!
Si strigati cu totii mai!
Hai,haï!

Sarbatori de iarna. Traditii si obiceiuri de Craciun si Anul Nou.

La romani, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Amintirile copilariei ce ne revin puternic in minte si suflet, zapezile bogate si prevestitoare de rod imbelsugat, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire.

De la Sfantul Nicolae si pana la Sfantul Ion, romanii se simt in sarbatori. Cel mai asteptat este insa, Craciunul, considerat ca sarbatoare a nasterii Domnului. Oamenii au cultivat-o de-a lungul timpului, creand traditii si obiceiuri adaptate culturii lor specifice.

Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti se reunesc, parinti, copii, nepoti isi fac daruri, se bucura de clipele petrecute impreuna in jurul mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum se cuvine a sarbatorilor vor avea un an mai bogat.

La sate, indeosebi sunt pastrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre cele mai raspandite datini la romani este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri si gesturi. Astfel in ajunul Craciunului, cete de colindatori, costumate traditional, ureaza pe la casele gospodarilor pentru sanatate, fericire si prosperitate, implinirea dorintelor in noul an.

Pe langa colindele religioase exista vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul, Cocostarcul, Caiutii. Acestea sunt in fapt, jocuri cu masti si costumatii speciale confectionate de mesteri locali si care ironizeaza personajele negative ale lumii satului. Colindatorii sunt asteptati in casele lucind de curatenie si frumos impodobite si sunt rasplatiti de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colacei sau chiar bani. Cei adulti sunt invitati la o tuica fiarta, vin si cozonac. Se aud deasemeni colinde precum: Steaua sus rasare, Buna dimineata la Mos Ajun, O ce veste minunata.

Sa ai parte de tot cee e mai frumos pe lume, de iubire si sanatate!
Iti doresc ca viata ta sa fie plina de flori si culoare, iubire si sarbatoare!
Iti doresc ca Mosul sa iti daruiasca ceea ce vrei tu!

MOS CRACIUN bate la usa, scoate o mana din manusa si va da din palma lui, darurile cerului.

Frumusetea Sarbatorilor de Iarna sa va gaseasca in case alaturi de cei dragi.
Aceasta sarbatoare sa va aduca multa sanatate, fericire si implinirea tuturor dorintelor.