Mos Craciun pe glob

Cum se spune Mos Craciun in mai multe limbi

* Afganistan Baba Chaghaloo
* Africa de Sud Vader Kersfees
* Albania Babadimri’
* Armenia Gaghant Baba
* Bosnia şi Herţegovina Deda Mraz
* Brazilia Papai Noel
* Bulgaria Dyado Koleda
* Chile Viejito Pascuero
* Danemarca Julemanden
* Egipt Papa Noël

* Estonia Jõuluvana
* Finlanda Joulupukki
* Franţa Père Noël
* Germania Weihnachtsmann
* Grecia Άγιος Βασίλης-Άyos Vasílis
* Iran Baba Noel
* Irlanda Daidí na Nollaig
* Italia Babbo Natale
* Lituania Kalėdų Senelis
* Malta San Niklaw
* Marea Britanie Father Christmas

* Norvegia Julenissen
* Olanda Kerstman
* Polonia Święty Mikołaj
* Portugalia Pai Natal
* Rusia Ded Moroz
* Serbia Deda Mraz
* Spania Papá Noel
* Statele Unite Santa Claus
* Suedia Jultomten
* Turcia Noel Baba
* Ungaria Mikulás

Traditii si Obiceiuri de Craciun

Craciunul

Sarbatori de iarna. Traditii si obiceiuri de Craciun si Anul Nou.

La romani, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Amintirile copilariei ce ne revin puternic in minte si suflet, zapezile bogate si prevestitoare de rod imbelsugat, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire.

De la Sfantul Nicolae si pana la Sfantul Ion, romanii se simt in sarbatori. Cel mai asteptat este insa, Craciunul, considerat ca sarbatoare a nasterii Domnului. Oamenii au cultivat-o de-a lungul timpului, creand traditii si obiceiuri adaptate culturii lor specifice.

Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti se reunesc, parinti, copii, nepoti isi fac daruri, se bucura de clipele petrecute impreuna in jurul mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum se cuvine a sarbatorilor vor avea un an mai bogat.

La sate, indeosebi sunt pastrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre cele mai raspandite datini la romani este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri si gesturi. Astfel in ajunul Craciunului, cete de colindatori, costumate traditional, ureaza pe la casele gospodarilor pentru sanatate, fericire si prosperitate, implinirea dorintelor in noul an.

Pe langa colindele religioase exista vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul, Cocostarcul, Caiutii. Acestea sunt in fapt, jocuri cu masti si costumatii speciale confectionate de mesteri locali si care ironizeaza personajele negative ale lumii satului. Colindatorii sunt asteptati in casele lucind de curatenie si frumos impodobite si sunt rasplatiti de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colacei sau chiar bani. Cei adulti sunt invitati la o tuica fiarta, vin si cozonac. Se aud deasemeni colinde precum: Steaua sus rasare, Buna dimineata la Mos Ajun, O ce veste minunata.

Obiceiuri de Craciun

Sărbătoarea Naşterii Domnului este marcată de numeroase tradiţii. Începând din ajunul Crăciunului, uliţele satelor răsună de glasurile cetelor de colindători. Purtând costume tradiţionale şi traiste cât mai încăpătoare, aceştia merg din casă în casă, pentru a le ura oamenilor fericire şi prosperitate. Colindele sunt de două feluri: religioase şi laice. Subiectele celor religioase se referă de cele mai multe ori la Iisus Hristos. Pe de altă parte, colindele lumeşti au un caracter liric şi deseori sunt improvizate de colindători, în funcţie de gazda pentru care cântă .

Dl Mihai Chiperi, etnograf, spune că copii de până la 7-8 ani, umblă cu colindeţul în ajunul Crăciunului: “Colindeţ, colindeţ, daţi bomboane în coşuleţ”. Când înserează, încep să umble pe la case şi cetele de colindători adulţi. Cei maturi umblă cu colinde foarte vechi. În partea de sud a Basarabiei se umblă chiar cu colindul precreştin laic, de gospodar, de casă, de prunc, de fată, de flăcău, de logodiţi.

De la Crăciun şi până la Bobotează colindătorii umblă cu steaua, care vesteşte Naşterea lui Iisus.

În unele locuri se întâlneşte cântarea religioasă numită “Vecleem”, sau “Irozii”, o dramă religioasă care înfăţişează misterul Naşterii Domnului în toate fazele sale. Pe lângă aspectul religios al colindelor, în timp a evoluat şi partea laică a acestei tradiţii. În unele locuri este obiceiul ca flăcăii să umble cu Capra, Ursul sau Cocostârcul. În aceste jocuri sunt practicate măştile confecţionate din piei sau blană de animale şi sunt ironizate personajele rele. Cu această ocazie, gazda împarte colindătorilor covrigi, nuci, mere şi colăcei, pe care gospodinele le frământă din timp cu prilejul Crăciunului.

Două elemente nelipsite din perioada sărbătorilor de iarnă sunt Moş Crăciun şi pomul de Crăciun.

Pentru bănăţenii vestea despre Naşterea Domnului este adusă printr-un ritual aparte – Colindatul cu căluţul. În satele maramureşene după slujba de la biserică localnicii ies să vadă jocul moşilor. După ce au colindat toată noaptea de ajun, copiii şi feciorii îşi iau bicele din chui, se maschează şi ies pe uliţele satului. Nimeni dintre cei nimeriţi în cale nu scapă fără să fie croit cât de puţin de biciul moşililor. În termen de trei zile, moşii nu iartă pe nimeni. Cu toate aceste, nimeni nu se supără, înţelegând că este vorba doar de un joc, sau un obicei nevinovat.

În satele bănăţene, înainte de lăsarea serii, feciori se adună pe uliţa mare, unde formează alaiul pentru colindatul, sau mersul cu căluţul, dintre care trei sunt magii de la răsărit, iar alţi trei sunt oştenii lui Irod. Alaiul merge la fetele nemăritate, care vor să se mărite. Tinerii primesc în dar colaci, pălincă şi prăjituri. Ei au datoria să-i înveţe şi pe cei mici obiceiul căluţului, pentru ca tradiţia să fie dusă mai departe.

Şi în Basrarbia oamenii sunt în aşteptarea marelui dar - Naşterea Domnului. În zilele din ajun şi după Crăciun, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor, în oraşe şi sate răsună glasurile colindătorilor. Casele sunt făcute lună, brazii sunt împodobiţi, iar gospodinele îşi răsfaţă familiile cu bucate speciale.